Marți, 19 aprilie 2016, Fundația a organizat pentru prima dată o masă rotundă, la Școala Primară „Ep. Dr. Alexandru Rusu”. Participanții au fost selecți: trei părinți, directorul Școlii, care este și consilierul pe resurse umane din cadrul Fundației și secretarul aceleași Fundații, care a coordonat discuțiile.

            Fiind într-un mediu familial, atmosfera a fost rapid creată. În cuvântul introductiv, a fost făcută o scurtă prezentare a Fundației și a obiectivelor ei. După aceea, pentru a avea un punct de pornire, secretarul a rezumat articolul „Familia – ultimul bastion sau despre dezorientarea sexuală”, subliniind pericolele care amenință viața de familie. Atacurile la adresa familiei nu sunt o noutate; ele sunt prezente din cele mai vechi timpuri și nu ne mai surprind. De la adulter și divorț, până la concubinaj și uniuni libere, trecând pe la capitolul contracepție și avort și de ce nu chiar și eutanasie, ori suicid asistat medical, acum suntem asaltați de propaganda minorităților sexuale. Cum reacționăm? Suntem protejați? Cine ne apară copiii sau familia de aceste pericole?

            Un răspuns a fost acela că datorită zonei „izolate” în care ne aflăm și mai ales datorită valorilor tradiționale din familie, suntem încă la adăpost pentru vreo 15-20 de ani.

           Dacă în trecut, exista totuși o anumită frică de învățătura morală, astăzi societatea oferă conștiinței omului legalizarea fiecărei piedici: divorț, contracepție, avort, parteneriate civile, adopții pentru cuplurile homosexuale pentru a induce în eroare orice tentativă de apel la reperele morale.

            Mișcarea pro-homosexualitate acționează cu perseverență și perfid, sub linia radarului, pentru a nu fi observată decât când este prea târziu și are reușita garantată. În țara noastră a fost legalizat recent parteneriatul civil, portița de intrare a căsătoriilor între persoane de același sex. Însă și Biserica din România are o atitudine pro-activă: a fost demarat proiectul de strângere de semnături pentru modificarea definiției căsătoriei din art. 48 al Constituției, demers ce a reunit toate confesiunile creștine din țara noastră. Nu este vorba de a condamna persoana sau persoanele cu alte orientări sexuale, ci este necesar să luăm atitudine pentru a nu permite unui comportament deviant, ne-natural să se manifeste public, să atenteze la siguranța familiei.

            Ca părinți, suntem chemați să fim exemple vii și să formăm caracterul copiilor. Nu suntem singuri, suntem datori să fim vigilenți și atenți la ceea ce transmitem. Avem alături Biserica, să recurgem la sprijinul ei, să ne hrănim cu învățătura ei, pentru a rămâne pe linia dreaptă, pentru a prețui valorile familiei.

            Având copilul într-o școală confesională, ne gândim că este un avantaj în plus pentru a-l proteja împotriva pericolelor de acest gen. Însă pentru a fi liniștiți, trebuie să fim activi, implicați în procesul educativ-formativ, pentru ca atunci când pericolul va bate la ușa familiei să îi putem răspunde pe măsură!

?>